Ecologica, estetica si durabila, piatra naturala constituie unul dintre cele mai apreciate materiale de constructie, folosit inca din cele mai vechi timpuri. Cu aplicatii nenumarate, atat in mediul rezidential, cat si in cel urban public, de la lucrari utilitare pana la lucrari monumentale, astazi piatra este inca favorita constructorilor si beneficiarilor din toate domeniile. Vom intelege mai departe prin „piatra naturala” orice roca utilizata in constructii, de la marmura, gresie si travertin, pana la calcare si piatra de rau (exista peste o mie de tipuri de roci inregistrate si clasificate in domeniul constructiilor, iar mai departe vom vorbi despre calitatile acestora, nu despre toate rocile geologice).
Scurt istoric
Se spune adesea ca piatra si lemnul constituie unica legatura durabila dintre natura si lumea construita de om. E vorba aici atat de longevitatea acestei legaturi, cat si de rezistenta acestor materiale in fata intemperiilor si degradarii. Piatra si lemnul sunt, istoric vorbind, chiar primele materiale constructive folosite pentru ridicarea locuintelor si a constructiilor utilitare (sa nu uitam de lut, care insa nu oferea o durabilitate satisfacatoare si care si-a castigat succesul abia dupa ce a ajuns sa fie ars, transformat in caramizi, pentru a capata o consistenta si o duritate macar asemanatoare cu a pietrei.)
Astazi stim deja ca cele mai durabile monumente ale Antichitatii si cele mai impunatoare catedrale ale Evului Mediu au fost ridicate din piatra naturala si decorate cu ornamente din aceleasi materiale: zidaria si placarile, statuile si coloanele, boltile si ornamentele, bancile si aleile exterioare puteau fi pavate, ornate sau construite din orice tip de roca naturala, de la uimitoarea marmura, pana la aspectuoasele si rezistentele granit, travertin, calcar…
Pana in perioada industriala, piatra, caramida si lemnul au ramas in topul preferintelor constructorilor, dar cum resursele naturale erau deja limitate comparativ cu nevoile constructive ale secolului 18, respectiv cu dezvoltarea masiva a mediilor urbane si industriale, s-a trecut la utilizarea betonului si otelului pe scara mult mai larga. Acestea din urma permiteau obtinerea de elemente constructive mai ieftine, fabricate in serie, usor de turnat.
Nu inseamna ca piatra naturala nu a continuat sa fie intrebuintata, dar ea a ajuns sa ocupe doar un palier din intreaga industrie a constructiilor, care avea acum la dispozitie o serie de inlocuitori (piatra artificiala, amestecuri de agregate si beton etc.). Chiar si asa, rocile continuau sa intre in compozitia multor materiale de constructii, oferindu-le acestora rezistenta necesara si, desigur, avantaje ecologice.
Pe de alta parte, gratie dezvoltarii industriilor mecanice si electrice, piatra a devenit mai usor de exploatat, apoi de prelucrat si fasonat, iar in paralel s-au dezvoltat liantii pentru roci, adezivii pentru placari, masele de amestec etc., ceea ce a mentinut si amplificat valoarea pietrei naturale din punct de vedere decorativ, pentru finisaje si pavaje.
