Marmura defineste acest cub ca un monolit, dar cu toate acestea este vorba de o lucrare moderna si incantatoare de arhitectura. Nu putea fi decat biroul unor arhitecti care stiu sa puna in valoare cea mai valoroase piatra naturala din lume: marmura.
Tryptic, un birou franco-brazilian de arhitectura, a creat aceasta cladire pe care a numit-o Groenlândia, de la numele strazii din São Paulo pe care este pozitionata – un joc interesant de contraste si materiale, dar si o raritate arhitecturala, data fiind permanenta marmurei in fatada luminoasa si dinamica, desi cladirea este un bloc masiv si cu aparenta monolitica.
Piatra naturala este cea care slujeste cel mai bine atat arhitecturii organice, cat si celei carteziene. Rigoarea liniilor drepte, care creeaza de altfel cel mai echilibrat si usor de mobilat spatiu la interior, se bazeaza pe aliniera placilor mari de marmura. De fapt, intreaga cladire pare un adevarat studiu de taieturi si imbinari ale marmurei cu restul materialelor de constructie. Iar contrastul marmura-sticla creeaza un suspans care te indeamna parca sa arunci o privire si la interiorul cladirii.
Ferestrele sunt mai degraba ingropate decat incadrate in fatada de marmura, care isi schimba dinamica pe fiecare dintre laturi. Cele mai interesant este insa cum s-a realizat jocul profunzimilor de fatada, dinamica balcoanelor si intrandurilor, colturile si taieturile – desi in planul secund al marmurei, sticla ascunsa nu face deloc sa parca ca inauntru ar fi intuneric. Pe de o parte, aceasta senzatie de luminozitate este datorata placarilor cu marmura deschisa la culoare, pe de alta, jocul contrastelor face sa se piarda granitele intre interior si exterior. Un dialog intre inauntru si afara este posibil pe aproape fiecare latura.
De departe cea mai interesanta utilizare a pietrei naturale este insa pozitonarea celor trei ferestre cu obloane de marmura care parca au fost decupate la propriu din fatada cladirii.
Ferestrele din piatra sunt incadrate de marmura solida, dar blocurile sunt rabatabile, adica pot fi inchise si deschise, pentru a izola interiorul de exterior. Impreuna cu sticla de la nivelul unu al cladirii, partea din fata a biroului de arhitctura da sentimentul unui perete flotant din marmura, care nu se bazeaza pe nimic si nu continua spre inaltime.
Nici interiorul nu „scapa” de piatra naturala, marmura fiind materialul cu care sunt placati peretii, dar si tavanul, in care sunt parca decupate cu dalta luminatoare inalte.
Distinctiv pentru aceasta lucrare mai este un alt factor: intrarea in cladire nu are un perete protector, lucru care poate parea uimitor, avand in vedere rata ridicata a criminalitatii in Brazilia. Dar arhitectii de la Tryptic au justificat:
„Am vrut sa sugeram o conexiune intre spatiul public si spatiul privat. Iar in acest district oricum strazile sunt sigure.”
Altfel, inspiratia franco-braziliana aflata la baza acestei constructii de marmura se simte in ansablul lucrarii: ea reflectă usurinta miscarilor de samba sau, privita din alte unghiuri, are farmec parizian si parca indepartat de problemele urbane frecvente in Brazilia.
Marmura folosita provine din Brazilia si poarta numele Cahoeiro White. Tipul de marmura utilizata in aceasta lucrare are venatrui albastrii și verzi puternice, care o fac sa para chiar mai alba.
Mai multe despre biroul de arhitectura Tryptique: http://www.triptyque.fr/
Foto: Pedro Kok http://www.pedrokok.com.br/en
