Cuartit

Cuarțitul este o rocă metamorfică și constă în mare parte sau integral din cuarț1. În marea majoritate, cuarțitul este un sandstone metamorfic.

Trecerea de la sandstone la cuarțit se face gradual. Modificările de ordin mineralogic sunt minore. Cuarțul, principalul constituent al sandstone-ului nu se transformă în alte minerale, ci se recristalizează în timpul metamorfozei. Aspectul original granulat al sandstone se pierde în mod variabil. Anumite tipuri de cuarțit sunt asemănătoare cu sandstone, dar mai compacte, iar altele sunt complet recristalizate astfel încât toate caracteristicile distinctive cum ar fi urmele fosilizate sau textura originală sunt anulate și spațiile dintre granule dispar. Este dificil de precizat unde se face exact diferența dintre sandstone și cuarțit. Unele mostre clasificate drept cuartit de unii geologi pot reprezenta sandstone cimentat pentru alții.

Un alt mineral comun pentru sandstone este hematitul cu oxid de fier. Acesta conferă culoarea roșie caracteristică sandstone și nici el nu este afectat de metamorfoză. Cuarțitul roșiatic își datorează deci culoarea hematitului. Majoritatea celorlalte minerale nu pot tolera la fel de bine temperaturile și presiunile ridicate. Din acest motiv, sandstone impure pot da naștere unor tipuri de cuarțit care conțin minerale cum ar fi mica, silimanitul, distenul (minerale argiloase metamorfice), piroxenul și amfibolii cum ar fi diopsidul și tremolitul (dolomit metamorfic cu siliciu din sandstone), și chiar wollastonitul (ciment calcitic pur metamorfic și siliciu) și multe altele. Sedimentele noroioase bogate în cuarț se metamorfozează de regulă devenind șisturi, din cauza abundenței mineralelor argiloase bogate în aluminiu. De regulă, cuarțitul este rezultatul metamorfozei dacă materialul sursă este sandstone relativ pură.

Cuarțitul este o rocă metamorfică destul de comună, deoarece sandstone protolitic este foarte răspândit. Formațiunile de cuarțit pot fi întâlnite în cadrul multor lanțuri muntoase din întreaga lume. Acestea sunt de regulă asociate cu lanțurile muntoase prezente sau din trecut, deoarece formarea munților este procesul responsabil pentru îngroparea în profunzime și metamorfoza asociată prin care sandstone se transformă în cuarțit. Cuarțitul este o rocă foarte dură. Acesta suportă foarte ușor eroziunea, deoarece componenta sa principală, cuarțul este foarte rezistent atât din punct de vedere fizic, cât și chimic. Aceste proprietăți fac din cuarțit un material de construcție foarte utilizat pentru realizarea de pereți, trepte și pardoseli. Cuarțitul se mai utilizează și la construcția de drumuri, sau ca balast la calea ferată.