Este evident ca oricine ar comenta valoarea estetica a pietrei naturale nu s-a gandit la toate aplicatiile mentionate in articolul anterior. Cand este extrasa, piatra poate fi sparta si folosita ca atare, dar poate fi si taiata cu forme neregulate, pentru a i se crea aspectul natural necesar in unele ansambluri.
Piatra naturala poate fi taiata si in forme geometrice, de exemplu in forma de caramizi sau blocuri intregi, cu muchii drepte sau rotunjite, pentru aplicatii in zidarie masiva. Dar poate alcatui si o zidarie aparenta, putand fi taiata in placi patrate, dreptunghiulare, poligonale, devenind astfel usor de imbinat si de montat. Placile pot avea diverse dimensiuni sau grosimi, putand fi alese in functie de spatiul in care vor fi aplicate, inclusiv in pavaje si placari de pardoseli.
Suprafetele rocilor pot fi finisate (lucioase) sau nefinisate. De asemenea, rocile de diverse tipuri pot fi mate, buciardate, sablate, fiamate etc., in functie de material. Tot materialul, adica compozitia fizico-chimica, ofera cele mai variate nuante rocilor.
De la roz si pamant ars pana la galben, ocru, brun, roscat, apoi trecand prin game variate de gri, verzui si ajungand chiar pana la negru, rocile au adesea amestecuri de culori, striatii si forme inedite.
Important este ca unitatea culorilor la un set de placi se pastreaza, variatiile de la o placa la alta fiind minime in momentul in care produsele provin din aceeasi extractie, ceea ce permite obtinerea unei suprafete cu aspect uniform coloristic, dar cu o dinamica a detaliilor care da naturalete si atractivitate finisajelor.
Marmura este cu totul speciala si nu degeaba este folosita inclusiv in arta sculpturala inca din cele mai vechi timpuri. Mata sau translucida, in culori delicate sau vii, uneori cu vinisoare fine sau forme abstracte in interior, ea are si avantajul ca poate fi livrata in blocuri pentru a fi prelucrata dintr-o bucata. Un obiect fara imbinari, obtinut dintr-un singur bloc sculptat, este considerat unul dintre cele mai valoroase elemente arhitecturale.
